Legatura
parinte-adolescent trebuie sa fie una pozitiva si echilibrata si sa creasca
progresiv. Ea este menita sa atraga fericire, liniste, siguranta si zambete.
Daca parintii isi cresc copiii cu dragoste, caldura, grija si multa rabdare
atunci acestia vor creste ca maturi responsabili, sanatosi si cu multa ambitie.
Totusi, aceste legaturi intre parinti si adolescenti difera in functie de religie,
radacini de familie sau principii.
Exista mai multe tipuri de atasament
intre acestia, iar specialistii au reusit sa le imparta in 4 categorii mari:
Atasamentul
securizat
Este cea mai stransa si puternica legatura, in care adolescentii depind de parinti foarte mult din nevoia de a se simti in siguranta.
Atasamanentul
dezorganizat
In acest tip de atasament, adolescentii nu stiu la ce sa se
astepte de la parintii lor; ei nu stiu sa “citeasca” felul in care reactioneaza
parintii pentru a se putea folosi de ei in atingerea scopurilor si in
satisfacerea dorintelor; ei fac lucruri fara nicio noima.
Atasamentul
evitant
Sunt adolescentii care realizeaza ca dependenta de parinti nu le
asigura acea siguranta si protectie de care au nevoie si aleg sa aiba grija de
ei singuri
Atasament
ambivalent
Ambivalentii nu sunt complet siguri de ceea ce simt; insa
se folosesc de observarea modurilor din trecut in care au atras atentia
parintilor pentru a le folosi in viitor pentru a-si atinge scopul.
Educatia este esentiala in cresterea unui adolescent matur si
responsabil. Parintii sunt cei care traseaza directiile de educatie ale adolescentului. In functie de acestea, ei se diferentiaza in mai multe tipuri de
parinti si de legaturi cu copiii:
Parintele
indulgent
O educatie fara restrictii, deci o permisivitate foarte mare
in actiunile copilului. Adolescentul se transforma in adult, iar parintele in copil.
Relatia dintre parinti si copii nu exista intr-o astfel de postura.
Parintele
indiferent
Tipul de parinte care nu se implica foarte mult in educatia
si cresterea adolescentului. El nu este respectat, ci mai degraba ignorat. Practic,
nu se construieste niciun fel de relatie intre un astfel de parinte si copilul
lui, pentru ca lipsesc interactiunile dintre ei.
Parintele
protector
Desi pare a fi cel mai indicat tip de parinte, acesta poate
fi extrem de sufocant pentru adolescent. Pe masura ce creste, el “scapa din mana”
parintilor, tocmai din cauza faptului ca a primit o prea mare protectie in
copilarie. Ajung sa minta si sa faca lucruri nepotrivite din dorinta de a
explora si de a invata lucruri noi, la care nu au avut in trecut acces.
Cel mai potrivit tip de parinte trebuie sa fie cel
echilibrat in educatia adolescentului. Trebuie sa se afle undeva la congruenta
tolerantei, indulgentei si protectiei.
Sursa: www.copilul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu