Legatura parinte-adolescent

            Legatura parinte-adolescent trebuie sa fie una pozitiva si echilibrata si sa creasca progresiv. Ea este menita sa atraga fericire, liniste, siguranta si zambete. Daca parintii isi cresc copiii cu dragoste, caldura, grija si multa rabdare atunci acestia vor creste ca maturi responsabili, sanatosi si cu multa ambitie. Totusi, aceste legaturi intre parinti si adolescenti difera in functie de religie, radacini de familie sau principii.

            Exista mai multe tipuri de atasament intre acestia, iar specialistii au reusit sa le imparta in 4 categorii mari:

Atasamentul securizat

            Este cea mai stransa si puternica legatura, in care adolescentii depind de parinti foarte mult din nevoia de a se simti in siguranta.

Atasamanentul dezorganizat

            In acest tip de atasament, adolescentii nu stiu la ce sa se astepte de la parintii lor; ei nu stiu sa “citeasca” felul in care reactioneaza parintii pentru a se putea folosi de ei in atingerea scopurilor si in satisfacerea dorintelor; ei fac lucruri fara nicio noima.

Atasamentul evitant

            Sunt adolescentii care realizeaza ca dependenta de parinti nu le asigura acea siguranta si protectie de care au nevoie si aleg sa aiba grija de ei singuri

Atasament ambivalent

            Ambivalentii nu sunt complet siguri de ceea ce simt; insa se folosesc de observarea modurilor din trecut in care au atras atentia parintilor pentru a le folosi in viitor pentru a-si atinge scopul.

            Educatia este esentiala in cresterea unui adolescent matur si responsabil. Parintii sunt cei care traseaza directiile de educatie ale adolescentului. In functie de acestea, ei se diferentiaza in mai multe tipuri de parinti si de legaturi cu copiii:

Parintele indulgent

            O educatie fara restrictii, deci o permisivitate foarte mare in actiunile copilului. Adolescentul se transforma in adult, iar parintele in copil. Relatia dintre parinti si copii nu exista intr-o astfel de postura.

Parintele indiferent

            Tipul de parinte care nu se implica foarte mult in educatia si cresterea adolescentului. El nu este respectat, ci mai degraba ignorat. Practic, nu se construieste niciun fel de relatie intre un astfel de parinte si copilul lui, pentru ca lipsesc interactiunile dintre ei.

Parintele protector

            Desi pare a fi cel mai indicat tip de parinte, acesta poate fi extrem de sufocant pentru adolescent. Pe masura ce creste, el “scapa din mana” parintilor, tocmai din cauza faptului ca a primit o prea mare protectie in copilarie. Ajung sa minta si sa faca lucruri nepotrivite din dorinta de a explora si de a invata lucruri noi, la care nu au avut in trecut acces.  

            Cel mai potrivit tip de parinte trebuie sa fie cel echilibrat in educatia adolescentului. Trebuie sa se afle undeva la congruenta tolerantei, indulgentei si protectiei.

Sursa: www.copilul.ro